• +40 753.662.547
  • psiholog@psiholog-ana-diana.ro

PUTEM SĂ ACCEPTĂM DEZAMĂGIRI TEMPORARE, DAR NU TREBUIE SĂ NE PIERDEM NICIODATĂ SPERANȚA INFINITĂ

MARTIN LUTHER KING

Dezvoltare personală

   La preșcolari, un număr oarecare de comportamente noncompliante și dificile pot fi considerate normale.

   Intreveția terapautică se recomandă în cazul copiilor care manifestă noncomplianță, comportament sfidător, comportament opoziționist, sunt încăpățânați sau apar comportamente antisociale.

   Comportamentul noncompliant manifestat de copil justifică interveția atunci când sunt identificate două din următoarele trei criterii:

  1. Comportamentul copilului nu corespunde comportamentelor normale și este deviant, în sensul că apare semnificativ mai des decât de obicei în cazul copiilor de aceeasi vârstă;
  2. Comportamentul copilului duce la o funcționare determinată, adică paternul comportamental interferează cu capacitatea copilului de a răspunde corespunzător vârstei (este afectată capacitatea de a se îngriji, de a avea interacțiuni sociale adecvate cu membrii familiei și cu prietenii, de a accepa responsabilități specifice vârstei etc);
  3. Comportamentul copilului duce la un nivel ridicat de distres și poate provoca vătămare, fie pentru copil, fie pentru părinți, frați sau prieteni.

SERVICII OFERITE DE CABINETUL INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE

   Cabinet de Psihologie Balcan Ana-Diana desfășoară ședințe individuale de consilire parentală, acesta fiind un serviciu care vine în sprijinul părinților, implicit al copiilor mai mici sau mai mari prin intermediul relației cu psihologul, care are cunoștințe adecvate despre dezvoltarea copilului și familiei, putând oferi o înțelegere obiectivă a nevoilor, dorințelor și asteptărilor tuturor membrilor familiei în legătură cu o anumită problemă.

Consilierea parentală vine în sprijinul părinților atunci când:

  • Apare confuzia sau nesiguranța, nevoia de validare sau verificare a anumitor credințe, așteptări sau cunoștințe;
  • Apare o nevoie de repere în legătură cu o anumită “normalitate” a dezvoltării copilului;
  • Este nevoie de a înțelege ce se întâmplă cu copilul sau adolescentul la un moment dat în dezvoltarea sa și cum s-a ajuns acolo;
  • Apare nevoia de a înțelege dacă atitudinea și comportamentul față de copil sunt constructive pentru relația cu acesta;

Întrebările care apar cel mai des în cadrul ședințelor de consiliere parentală și la care se pot găsi răspunsuri atunci când parinții se adresează unui consilier pe probleme de parentalitate sunt:

  • Dezvoltarea normală a copilului – Există motive de îngrijorare? Când ar trebui să ne facem griji dacă copilul nostru se dezvoltă în mod adecvat și optim și când ar trebui să îi respectăm propriul ritm de dezvoltare fără să intervenim?
  • Diferențele dintre nevoile copilului/adolescentului și dorințele acestuia. Care trebuie împlinite și care nu?
  • Care sunt nevoile copilului/adolescentului meu și cum pot ajuta la satisfacerea acestor nevoi?
  • Cum îl pot susține să își îndeplineasca singur dorințele și să tolereze frustrarea neîndeplinirii lor?
  • Cum îmi pot ajuta copilul să devină mai autonom? De ce este nevoie ca el să fie mai autonom?
  • Cum îmi pot ajuta copilul să facă față mai ușor emoțiilor negative? Cum îl pot ajuta să își exprime emoțiile pozitive? De ce este important ca emoțiile să fie exprimate?
  • Comportamente îngrijorătoare ale copilului sau adolescentului dvs. (adicții, tulburări de somn, alimentare, comportamente agresive sau auto-agresive, tulburări somatoforme etc.);
  • Probleme emoționale, sociale sau relaționale ale copilului dvs. și abordarea necesară pentru rezolvarea lucrurilor;
  • Diferențe de opinii între parinți sau alți membrii ai familiei în legătură cu creșterea copilului;
  • Confuzii legate de punerea limitelor. Diferența dintre limită și pedeapsă.

   Evaluarea psihologică este primul pas care oferă posibilitatea psihologului de a înțelege dacă există o problemă în dezvoltarea copilul dvs și de a alege o anumită abordare terapeutică ulterioară.

În cadrul Cabinetului de Psihologie Balcan Ana- Diana sunt realizate evaluări psihologice astfel:

  • Pentru stabilirea nivelului de dezvoltare neuropsihologică;
  • Identificarea aptitudinilor cognitive;
  • Evaluare comportamentală;
  • Evaluare afectiv-emoțională;
  • Evaluarea personalității și a mecanismelor de coping/ adaptare/ apărare;
  • Stabilirea intereselor și valorilor;
  • Identificarea strategiilor de învățare;
  • În vederea identificării stării de sănătate mentală sau a diferitelor tulburări de natură psihică;
  • În vederea stabilirii coeficientului de inteligență;
  • Alte evaluări care implică dimensiuni psihologice.

   Evaluarea psihologică și diagnosticul sunt ghidate de înțelegerea că fiecare copil are propriul lui progres în dezvoltare și se dezvoltă în medii particulare fiecărei familii care la rândul lor fac parte din anumite comunități și culturi specifice. Orice intervenție sau program de tratament terapeutic ulterior evaluării psihologice este bazat pe o înțelegere cât mai completă a copilului/adolescentului și a relațiilor acestuia cu mediul înconjurător.

   Fiecare copil are, ca de altfel și noi adulții, perioade sau momente în care îi este dificil să-și gestioneze emoțiile sau să se adapteze unei situații noi sau stresante. Momentele dificile trec, în marea majoritate a cazurilor, cu sprijinul și ajutorul părinților și profesorilor. Ce se întâmplă totuși atunci când lucrurile nu stau așa, atunci cand observăm la copil:

  • Lipsa de încredere în sine;
  • Relații dificile cu ceilalți colegi;
  • Strategii de adaptare (coping-managementul stresului) neprofitabile;
  • Viziune negativă asupra școlii;
  • Tulburări de comportament (interiorizare și exteriorizare);
  • Relații dificile cu adulții;
  • Motivație școlară scăzută și lipsa de implicare în activitățile școlare;

   Comportamentul agrsiv, atitudinea de intimidare manifestată către ceilalți poate ascunde un "Eu slab", o încredere de sine scăzută, o imagine de sine negativă, o slabă gestionare a emoțiilor. De foarte multe ori, problemele copiilor sunt de natură emoțională nu cognitivă.

   În cadrul atelierelor specifice organizate de Cabinet Individual de Psihologie Balcan Ana-Diana, prin combinarea terapiei ocupaționale, a tehnicilor cognitiv–comportamentale, art terapiei, dramaterapiei și ludoterapiei se permite crearea unui context de socializare autentic, în cadrul căruia are loc exteriorizarea și rezolvarea conflictelor de zi cu zi ale copiilor, într-un mediu sigur, unde ei pot acționa și discuta liber, pentru a-și înțelege și gestiona sentimentele și a încerca să găsească răspuns la intrigantul „De ce?” al comportamentelor și reacțiilor lor.

   Există momente în viața copiilor și a adolescenților când se simt speriați, îngrijorați sau nefericiți din cauza unor motive dificil de verbalizat, pe care le pot identifica cu greu sau deloc. Scopul psihoterapiei este de a adresa nu numai comportamentele și dificultățile emoționale vizibile ale copilului dar și cauzele de fond, în scopul construirii unei fundații psihice puternice pe care acesta să se bazeze în dezvoltarea ulterioară.

   Psihoterapeutul nu va oferi rețete de urmat pas cu pas, ci, împreună cu copilul/adolescentul și familia acestuia, vor parcurge împreună drumul către o stare mai bună.

   Psihoterapia nu reprezintă o soluție rapidă sau un răspuns ușor, ci mai degrabă un proces complex și bogat care, în timp, poate reduce simptomele, duce la înțelegere și sens și îmbunătățeste funcționalitatea copilului precum și calitatea vieții sale și a familiei.

   Cabinet Individual de Psihologie Balcan Ana-Diana oferă servicii de evaluare și terapie în cazul în care copilul are dificultăți în a înțelege ce i se vorbește, greutăți în comunicare sau atunci când nu reușește să proununțe corect anumite cuvinte sau sunete.

Există mai multe situații care cer o evaluare din partea unui specialist:

  • Întârzieri în dezvoltarea limbajului conform vârstei cronologice;
  • Pronunția greșită a unor sunete și cuvinte;
  • Inversarea sau omiterea anumitor sunete/cuvinte;
  • Vorbire neinteligibilă;
  • Existența unor probleme de auz;
  • Anumite intervenții chirurgicale (de exemplu, cele care afectează/vizează aparatul respirator, aparatul fono – articulator etc);
  • Dificultăți de citit/scris;
  • Vorbire precipitată;
  • Balbism;

Pentru rezultate cât mai bune și oferirea de sprijin personalizat copiilor care se confruntă cu o astfel de tulburare, se folosesc elemente din:

  • psihologia cognitivă – care studiază procesele și funcțiile executive (percepție, atenție, limbaj, memorie, capacitate de rezolvare a problemelor, creativitate, gândire) și modul diferit în care fiecare copil reacționează la stimuli;
  • psihologia dezvoltării – care studiază toate modificările psihologice prin care trece copilul în diferite etape de vârstă.

   Astfel, fiecare sedință este interactivă, iar activitățile vizează nu numai dezvoltarea limbajului și comunicării, ci a tuturor proceselor și funcțiilor psihice implicate în cunoaștere și dezvoltare.

   Intervenția psihoterapeutică la copii diagnosticați cu tulburare de spectru autist/ ADHD/ întârziere în dezvoltare/ tulburări de comportament/ dificultăți de învățare presupune înțelegerea specificului fiecărui copil în parte și ajustarea palierelor deficitare, pornind de la ceea ce este deja funcțional.

   Într-un cadrul prietenos, terapeutul din cadrul Cabinetului de Psihologie Balcan Ana-Diana urmărește deprinderea abilităților sociale de comunicare, joc și cooperare, stimularea motricității, comportamentelor de autoservire, într-un cuvânt…ameliorarea comportamentelor problemă.

   Pașii terapeutici sunt stabiliți în urma evaluării inițiale. Se lucrează cu programe personalizate – fiecare copil este unic, deci fiecare program va fi unic. Stilul de lucru este dinamic și flexibil, ritmul este inițiat și susținut de interesele copilului, ceea ce știe deja, îi place și vreă să facă.

   Stilul dinamic înseamnă mobilitate și aplicarea tehnicilor terapiei prin joc, în diada terapeut-copil. Cele mai importante aspecte sunt relația terapeutică, comunicarea (începând cu cea non-verbală – prin mimica feței, gesturi, expresii, onomatopee, intonație), susținerea emoțională, încurajarea și stimularea motivației.

   Stilul flexibil înseamnă ajustarea pașilor în fiecare ședință – noutatea elementelor și tehnicilor aplicate în funcție de noile achiziții, de aplicabilitatea lor în viața de zi cu zi a copilului, dar și în funcție de ceea ce urmărim pe termen lung. Există o continuitate în terapie, dar pornind mereu de la ce s-a lucrat: lucrurile pe care copilul le învață vor fi folosite treptat, mai complex; achizițiile care aduc dificultăți vor fi modificate și simplificate.

  • Abraham Maslow

    Abraham Maslow   Dacă singurul instrument pe care îl ai este un ciocan, ai tendința să vezi fiecare problemă ca pe un cui.
  • Gena Lee Nolin

    Gena Lee Nolin   Copiii mei sunt motivul pentru care râd, zâmbesc și vreau să mă trezesc în fiecare dimineață.
  • Christopher Paolini

    Christopher Paolini   Faptele copiilor sunt un testament pe care îl primesc la maturitate de la părinții lor.
  • Erma Bomberk

    Erma Bomberk   Cu toții avem momente în viață când trebuie să ne punem curajul la încercare. A intra cu copiii într-o casă cu un covor alb pe jos este una dintre acestea.