INTERVENȚIE ADHD
  • +40 753.662.547
  • psiholog@psiholog-ana-diana.ro

DACĂ EȘTI PĂRINTE, DESCHIDE-I COPILULUI TĂU UȘILE CĂTRE DIRECȚII NECUNOSCUTE PE CARE SĂ LE POATĂ EXPLORA. NU FĂ SĂ-I FIE FRICĂ DE NECUNOSCUT, ACORDĂ-I SUSȚINERE.

OSHO

Intervenție terapeutică ADHD

   ADHD este o boală care afectează profund abilitatea unei persoane de a reuși acasă, la școală și în relațiile sociale. Totuși copiii cu ADHD pot dezvolta o atenție îmbunătățită, control comportamental și abilități sociale. ADHD, prescurtare de la englezescul Attention Deficit Hyperactivity Disorder, se traduce în limba română ca Tulburarea de Hiperactivitate cu Deficit de Atenție. Este o tulburare de neuro-dezvoltare ce poate produce severe disfuncționalităti atât la copii, cât și la adulți, în multiple domenii de viață.

Cand se apeleaza la specialist?

   Există o lista de manifestări ușor de verificat de părinți, în colaborare cu profesorii și toți adulții implicați în viața copilului. Un număr de șase manifestări din fiecare arie, persistente mai mult de 6 luni și disruptive în viața copilului, ridică un semn de întrebare și apare necesitatea adresării la un specialist.

   ADHD se diagnostichează în mai multe etape și folosind mai multe instrumente deoarece simptomele sunt asemănătoare cu cele apărute în anxietate, depresie si tulburari de învățare.

Aria în atenție:

  • Deseori face greșelidatorate neatenției și nu acordă atenție detaliilor;
  • Nu își păstrează atenția în sarcini sau în timpul jocului;
  • Nu pare să asculte când cineva îi vorbeste;
  • Nu urmează instrucțiunile și nu finalizează ce începe, deoarece se distrage ușor;
  • Are dificultăți în a organiza o activitate;
  • Evită activități în care este nevoie de efort mintal susținut;
  • Uită lucruri necesare într-o activitate;
  • Este ușor distras;
  • Uită ușor lucruri ce țin de activități zilnice.

Aria hiperactivitate:

  • Își frământă mâinile și își mișcă picioarele în situații în care i se cere să stea liniștit;
  • Se ridică de pe scau când li se cere să stea jos;
  • Fug și se cațără în situații în care nu ar trebui;
  • Are dificultăți în a efectua activități care se desfășoară în liniște;
  • Vorbește mult;
  • Întrerupe constant;
  • Răspunde la întrebări înainte ca interlocutorul să termine de vorbit;
  • Nu își așteaptă rândul.

Ce se poate face

   Chiar dacă tratamentul medicamentos este foarte eficient pentru persoanele cu ADHD, de toate vârstele, acesta nu este suficient.
De cele mai multe ori este combinat cu tratamentul psihologic, iar fundamentul unui tratament optim constă în educarea corectă a copilului și a părinților în legătură cu tulburarea.
   Evaluarea psihologică în acest sens este necesară, nu cu scopul explicit de a pune un diagnostic, ci pentru a personaliza situația copilului și de a ghida intervenția. Este important ca problemele asociate tulburării să nu fie considerate defecte ale copilului, ci comportamente (educabile) specifice tulburării.

Intervenția psihologică îl poate ajuta pe copil să:

  • Să-și îmbunătățească gestionarea timpului și aptitudinile de organizare;
  • Să învețe cum să își reducă comportamentul impulsiv;
  • Să dezvolte aptitudini de rezolvare a problemelor;
  • Să depășească eșecuri la școală sau în viața socială;
  • Să învețe moduri în care să-și îmbunătățească relațiile cu familia, colegii și prietenii;
  • Să dezvolte strategi pentru a-și controla temperamentul.

Tipurile de psihoterapie cele mai comune pentru tratarea ADHD sunt terapia cognitiv-comportamentală și consilierea de familie.

Cabinet Individual de Psihologie BALCAN ANA DIANA oferă servicii speficifice de intervenție terapeutică în cazul tulburării ADHD la copil.

SERVICII OFERITE DE CABINETUL INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE

   Cabinet de Psihologie Balcan Ana-Diana desfășoară ședințe individuale de consilire parentală, acesta fiind un serviciu care vine în sprijinul părinților, implicit al copiilor mai mici sau mai mari prin intermediul relației cu psihologul, care are cunoștințe adecvate despre dezvoltarea copilului și familiei, putând oferi o înțelegere obiectivă a nevoilor, dorințelor și asteptărilor tuturor membrilor familiei în legătură cu o anumită problemă.

Consilierea parentală vine în sprijinul părinților atunci când:

  • Apare confuzia sau nesiguranța, nevoia de validare sau verificare a anumitor credințe, așteptări sau cunoștințe;
  • Apare o nevoie de repere în legătură cu o anumită “normalitate” a dezvoltării copilului;
  • Este nevoie de a înțelege ce se întâmplă cu copilul sau adolescentul la un moment dat în dezvoltarea sa și cum s-a ajuns acolo;
  • Apare nevoia de a înțelege dacă atitudinea și comportamentul față de copil sunt constructive pentru relația cu acesta;

Întrebările care apar cel mai des în cadrul ședințelor de consiliere parentală și la care se pot găsi răspunsuri atunci când parinții se adresează unui consilier pe probleme de parentalitate sunt:

  • Dezvoltarea normală a copilului – Există motive de îngrijorare? Când ar trebui să ne facem griji dacă copilul nostru se dezvoltă în mod adecvat și optim și când ar trebui să îi respectăm propriul ritm de dezvoltare fără să intervenim?
  • Diferențele dintre nevoile copilului/adolescentului și dorințele acestuia. Care trebuie împlinite și care nu?
  • Care sunt nevoile copilului/adolescentului meu și cum pot ajuta la satisfacerea acestor nevoi?
  • Cum îl pot susține să își îndeplineasca singur dorințele și să tolereze frustrarea neîndeplinirii lor?
  • Cum îmi pot ajuta copilul să devină mai autonom? De ce este nevoie ca el să fie mai autonom?
  • Cum îmi pot ajuta copilul să facă față mai ușor emoțiilor negative? Cum îl pot ajuta să își exprime emoțiile pozitive? De ce este important ca emoțiile să fie exprimate?
  • Comportamente îngrijorătoare ale copilului sau adolescentului dvs. (adicții, tulburări de somn, alimentare, comportamente agresive sau auto-agresive, tulburări somatoforme etc.);
  • Probleme emoționale, sociale sau relaționale ale copilului dvs. și abordarea necesară pentru rezolvarea lucrurilor;
  • Diferențe de opinii între parinți sau alți membrii ai familiei în legătură cu creșterea copilului;
  • Confuzii legate de punerea limitelor. Diferența dintre limită și pedeapsă.

   Evaluarea psihologică este primul pas care oferă posibilitatea psihologului de a înțelege dacă există o problemă în dezvoltarea copilul dvs și de a alege o anumită abordare terapeutică ulterioară.

În cadrul Cabinetului de Psihologie Balcan Ana- Diana sunt realizate evaluări psihologice astfel:

  • Pentru stabilirea nivelului de dezvoltare neuropsihologică;
  • Identificarea aptitudinilor cognitive;
  • Evaluare comportamentală;
  • Evaluare afectiv-emoțională;
  • Evaluarea personalității și a mecanismelor de coping/ adaptare/ apărare;
  • Stabilirea intereselor și valorilor;
  • Identificarea strategiilor de învățare;
  • În vederea identificării stării de sănătate mentală sau a diferitelor tulburări de natură psihică;
  • În vederea stabilirii coeficientului de inteligență;
  • Alte evaluări care implică dimensiuni psihologice.

   Evaluarea psihologică și diagnosticul sunt ghidate de înțelegerea că fiecare copil are propriul lui progres în dezvoltare și se dezvoltă în medii particulare fiecărei familii care la rândul lor fac parte din anumite comunități și culturi specifice. Orice intervenție sau program de tratament terapeutic ulterior evaluării psihologice este bazat pe o înțelegere cât mai completă a copilului/adolescentului și a relațiilor acestuia cu mediul înconjurător.

   Fiecare copil are, ca de altfel și noi adulții, perioade sau momente în care îi este dificil să-și gestioneze emoțiile sau să se adapteze unei situații noi sau stresante. Momentele dificile trec, în marea majoritate a cazurilor, cu sprijinul și ajutorul părinților și profesorilor. Ce se întâmplă totuși atunci când lucrurile nu stau așa, atunci cand observăm la copil:

  • Lipsa de încredere în sine;
  • Relații dificile cu ceilalți colegi;
  • Strategii de adaptare (coping-managementul stresului) neprofitabile;
  • Viziune negativă asupra școlii;
  • Tulburări de comportament (interiorizare și exteriorizare);
  • Relații dificile cu adulții;
  • Motivație școlară scăzută și lipsa de implicare în activitățile școlare;

   Comportamentul agrsiv, atitudinea de intimidare manifestată către ceilalți poate ascunde un "Eu slab", o încredere de sine scăzută, o imagine de sine negativă, o slabă gestionare a emoțiilor. De foarte multe ori, problemele copiilor sunt de natură emoțională nu cognitivă.

   În cadrul atelierelor specifice organizate de Cabinet Individual de Psihologie Balcan Ana-Diana, prin combinarea terapiei ocupaționale, a tehnicilor cognitiv–comportamentale, art terapiei, dramaterapiei și ludoterapiei se permite crearea unui context de socializare autentic, în cadrul căruia are loc exteriorizarea și rezolvarea conflictelor de zi cu zi ale copiilor, într-un mediu sigur, unde ei pot acționa și discuta liber, pentru a-și înțelege și gestiona sentimentele și a încerca să găsească răspuns la intrigantul „De ce?” al comportamentelor și reacțiilor lor.

   Există momente în viața copiilor și a adolescenților când se simt speriați, îngrijorați sau nefericiți din cauza unor motive dificil de verbalizat, pe care le pot identifica cu greu sau deloc. Scopul psihoterapiei este de a adresa nu numai comportamentele și dificultățile emoționale vizibile ale copilului dar și cauzele de fond, în scopul construirii unei fundații psihice puternice pe care acesta să se bazeze în dezvoltarea ulterioară.

   Psihoterapeutul nu va oferi rețete de urmat pas cu pas, ci, împreună cu copilul/adolescentul și familia acestuia, vor parcurge împreună drumul către o stare mai bună.

   Psihoterapia nu reprezintă o soluție rapidă sau un răspuns ușor, ci mai degrabă un proces complex și bogat care, în timp, poate reduce simptomele, duce la înțelegere și sens și îmbunătățeste funcționalitatea copilului precum și calitatea vieții sale și a familiei.

   Cabinet Individual de Psihologie Balcan Ana-Diana oferă servicii de evaluare și terapie în cazul în care copilul are dificultăți în a înțelege ce i se vorbește, greutăți în comunicare sau atunci când nu reușește să proununțe corect anumite cuvinte sau sunete.

Există mai multe situații care cer o evaluare din partea unui specialist:

  • Întârzieri în dezvoltarea limbajului conform vârstei cronologice;
  • Pronunția greșită a unor sunete și cuvinte;
  • Inversarea sau omiterea anumitor sunete/cuvinte;
  • Vorbire neinteligibilă;
  • Existența unor probleme de auz;
  • Anumite intervenții chirurgicale (de exemplu, cele care afectează/vizează aparatul respirator, aparatul fono – articulator etc);
  • Dificultăți de citit/scris;
  • Vorbire precipitată;
  • Balbism;

Pentru rezultate cât mai bune și oferirea de sprijin personalizat copiilor care se confruntă cu o astfel de tulburare, se folosesc elemente din:

  • psihologia cognitivă – care studiază procesele și funcțiile executive (percepție, atenție, limbaj, memorie, capacitate de rezolvare a problemelor, creativitate, gândire) și modul diferit în care fiecare copil reacționează la stimuli;
  • psihologia dezvoltării – care studiază toate modificările psihologice prin care trece copilul în diferite etape de vârstă.

   Astfel, fiecare sedință este interactivă, iar activitățile vizează nu numai dezvoltarea limbajului și comunicării, ci a tuturor proceselor și funcțiilor psihice implicate în cunoaștere și dezvoltare.

   Intervenția psihoterapeutică la copii diagnosticați cu tulburare de spectru autist/ ADHD/ întârziere în dezvoltare/ tulburări de comportament/ dificultăți de învățare presupune înțelegerea specificului fiecărui copil în parte și ajustarea palierelor deficitare, pornind de la ceea ce este deja funcțional.

   Într-un cadrul prietenos, terapeutul din cadrul Cabinetului de Psihologie Balcan Ana-Diana urmărește deprinderea abilităților sociale de comunicare, joc și cooperare, stimularea motricității, comportamentelor de autoservire, într-un cuvânt…ameliorarea comportamentelor problemă.

   Pașii terapeutici sunt stabiliți în urma evaluării inițiale. Se lucrează cu programe personalizate – fiecare copil este unic, deci fiecare program va fi unic. Stilul de lucru este dinamic și flexibil, ritmul este inițiat și susținut de interesele copilului, ceea ce știe deja, îi place și vreă să facă.

   Stilul dinamic înseamnă mobilitate și aplicarea tehnicilor terapiei prin joc, în diada terapeut-copil. Cele mai importante aspecte sunt relația terapeutică, comunicarea (începând cu cea non-verbală – prin mimica feței, gesturi, expresii, onomatopee, intonație), susținerea emoțională, încurajarea și stimularea motivației.

   Stilul flexibil înseamnă ajustarea pașilor în fiecare ședință – noutatea elementelor și tehnicilor aplicate în funcție de noile achiziții, de aplicabilitatea lor în viața de zi cu zi a copilului, dar și în funcție de ceea ce urmărim pe termen lung. Există o continuitate în terapie, dar pornind mereu de la ce s-a lucrat: lucrurile pe care copilul le învață vor fi folosite treptat, mai complex; achizițiile care aduc dificultăți vor fi modificate și simplificate.