Caracteristicile generale care pot indica o dificultate de învățare:

1. Hiperactivitate;
2. Dificultăți în concentrarea atenției;
3. Orientarea confuză în spațiu și timp;
4. Incapacitatea de a urmării indicațiile orale;
5. Inversează literele sau cifrele;
6. Face constant greșeli de ortografie;
7. Prinde greu o mingie și o lovește greu cu piciorul;
8. Nu poate sării coarda;
9. Dificultăți în închiderea nasturilor
10. Dificultăți în legarea șireturilor;
11. Mod defectuos de a ține creionul în mână;
12. Caligrafie mediocră;
13. Mers dificil;
14. Incapacitatea de a sări;
15. Stângăcie;
16. Eșecuri frecvente;
17. Dificultăți de a sta într-un picior;
18. Dificultăți de a merge cu bicicleta de-a lungul unei linii.

   Dificultăţile de învăţare sunt întâlnite frecvent în copilăria mică şi mijlocie, dar şi la adolscent şi adult. Ele apar în activitatea de rezolvare a sarcinilor de învăţare şi desemnează un comportament inadecvat, ineficient, inoperant, cu randament scăzut. Elevii cu dificultăţi de învăţare prezintă întârzieri semnificative faţă de nivelul obişnuit al achiziţiilor şcolare, în raport cu programa şi cu cadrul de referinţă constituit de majoritatea colegilor. Altfel spus, aceşti copii reprezintă forme de dificultate intelectuală de tip şcolar care decurg din discordanţa între nivelul intelectual şi performanţele şcolare, exprimate în însuşirea necorespunzătoare a cunoştinţelor prevăzute în programele şcolare, urmată de un retard şcolar. Aceste manifestări nu presupun, cu necesitate, existenţa unui retard mintal de natură endogenă sau exogenă, ele reprezentând, cel mai adesea, consecinţele unei insuficienţe mintale dobândinte printr-o stimulare deficitară, fiind net diferenţiate de deficienţa mintală de structură, de organizare specifică, unde recuperarea are un caracter relativ.

   Abordarea copilului cu dificultăți de învățare în școală este o problemă care se amplifică și se permanentizează. De aceea, interveția terapeutică a psihologului este esențială, varietatea dificultăților în ceea ce privește tipul, gradul și particularitățile de manifestare de la un copil la altul nepermițând o abordarea generală.Abordarea copilului cu dificultăți de învățare în școală este o problemă care se amplifică și se permanentizează. De aceea, interveția terapeutică a psihologului este esențială, varietatea dificultăților în ceea ce privește tipul, gradul și particularitățile de manifestare de la un copil la altul nepermițând o abordarea generală.