Acestea pot fi însoțite de o creștere a agresivității, copilul “supărat” răspunzând verbal sau fizic mai accentuat la situații care nu sunt amenințătoare.

   Lipsa poftei de mâncare și aspectul de oboseală permanentă sunt și ele frecvente. Adolescentul cu depresie poate părea familiei retras, iritabil, fără chef sau în mod evident trist, plângând mai frecvent și fiind mai ușor de supărat. Perioada adolescenței fiind una mai secretuoasă față de familie, părinții pot să nu observe din start că ceva este în neregulă. În această perioadă, pot apărea gândurile sau actele de auto-vătămare (tăiere cu obiecte ascuțite, ingestie de medicamente) și cele de suicid.

2. Simptome și diagnostic în depresia la copii

   Diagnosticul de Episod depresiv la copil și adolescent se stabilește de către medicul psihiatru pediatric. Consultația poate fi solicitată de către părinți sau adolescent, dar primele observații despre o dispoziție tristă, timp îndelungat sau o lipsă de “poftă de viață”, pot veni de la medicul de familie sau pediatru, psiholog, profesor sau altcineva din familie. Principalele criterii de diagnostic pentru depresia la copii sunt formulate în manualul ICD-10 de clasificare a bolilor și DSM-5, manual specific pentru tulburările psihiatrice și includ:

• Dispozitiție tristă în majoritatea zilei, mai mult de 2 săptămâni; la copil, dispoziția poate fi predominant iritabilă;
• Scăderea energiei, oboseală necaracteristic de rapidă;
• Scăderea interesului pentru activități plăcute;
• Dificultăți cu menținerea atenției și cu a lua decizii simple;
• Scăderea poftei de mâncare și în greutate;
• Gânduri pesimiste despre viitor, lipsă de speranță;
• Idei de suicid și autovătămare;
• Insomnii.

3. Semne pentru părinți

• Adolescentul pare plictisit tot timpul, nu vrea să facă activități care înainte îi plăceau;
• Este retras în cameră, nu comunică nici cu prietenii;
• Pare obosit, fără chef, trist, plânge frecvent;
• Doarme puțin, sau se trezește în mijlocul nopții și nu mai poate adormi;
• Are rezultate mai scăzute la școală decât în perioada anterioară;
• Este brusc iritabil, face acte antisociale (lipsit de la școală, agresivitate);
• Exprimă idei de inutilitate, are o stimă de sine scăzută;
• Are cicatrici sau răni pe care nu le poate explica.

   De cele mai multe ori, depresia este o stare izolantă, înspăimântătoare, care vine împreună cu multă vinovație pentru persoana tânără. Părinții trebuie să fie în mod deosebit vigilenți dacă observă comportamente dintre cele menționate și să solicite un consult medical. Țineți cont că, deși infrecvent, depresia îi poate afecta și pe cei mai mici, de vârstă școlară, care par fără chef, obosiți tot timpul, iritabili, fără poftă de mâncare și plâns frecvent, au dureri inexplicabile – aici, tulburarea poate fi mai “zgomotoasă” și mai ușor pentru părinți să observe că ceva nu este în regulă.

4. Tratamentul în depresia la copii

   Tratamentul tulburarilor depresive depinde de copil și părinți, severitatea episodului (și episoadelor anterioare, dacă au existat). Principalele arme sunt psihoterapia și medicația antidepresivă, care sunt întotdeauna însoțite de consilierea familiei și adaptarea la dificultățile tânărului.
Psihoterapia în depresie, în special tehnicile cognitiv comportamentale și interpersonale, este eficientă de una singură, pentru episoadele ușoare până la medii. În medie, sunt necesare 12-20 ședințe și reevaluarea simptomelor de către psihiatru se face lunar.