Te poţi simţi copleşit. Poţi să te simţi şi uşurat, acum că ştii că îngrijorările cu privire la copilul tău sunt întemeiate. Orice ai simţi, trebuie să ştii că mii de părinţi merg pe acelaşi drum. Nu eşti singur. Există motive să speri. Există ajutor.

Ce cauzează autismul?

   Este important să avem în vedere faptul ca autismul nu este o tulburare cu o singură cauză. Mai degrabă este vorba de un grup de tulburări înrudite, cu multiple cauze diferite. În majoritatea cazurilor, autismul este cauzat, probabil, de o combinație de factori de risc genetici, care interacţionează cu factori de risc de mediu. Au fost identificate anumite gene de vulnerabilitate, de susceptibilitate la autism, ceea ce înseamnă că un individ este mai predispus să dezvolte autism dacă are o variaţie specifică a acestei gene sau în unele cazuri o mutaţie rară în ceea ce privește acea genă.

   Mai multe informaţii cu privire la simptomele autismului

   Autismul afectează felul în care copilul tău percepe lumea, îngreunând comunicarea şi interacţiunea socială. De asemenea, copilul poate avea comportamente repetitive şi preocupări/ curiozități intense. Simptomele şi gravitatea lor sunt diferite de la un copil la altul și de la o zonă afectată la alta (comunicare, interacţiune socială şi comportamente repetitive). Copilul tău poate să nu aibă aceleaşi simptome şi să pară foarte diferit de un alt copil cu acelaşi diagnostic.

Simptome sociale

   De când se nasc, copiii cu dezvoltare tipică sunt fiinţe sociale. De timpuriu, ei privesc oamenii, se întorc după voci, apucă un deget şi zâmbesc. Sper deosebire de aceştia, mulţi copii cu autism au dificultăţi în a învăţa cum să se implice în schimburile presupuse de interacţiunile umane cotidiene. Chiar din primul an de viaţă, mulţi pot prefera să se joace cu obiecte şi pot eşua în a iniţia interacţiuni sociale sau a se implica în lalalizare şi în jocul imitativ. Contactul vizual poate fi extrem de scurt. Mulţi au dificultăţi în a folosi gesturile, cum ar fi arătatul cu degetul, a face cu mâna şi a arăta obiecte altora.

   Dificultăţi de comunicare Până la vârsta de 3 ani, majoritatea copiilor trec cu succes de etapele firești de învăţare a limbajului. Una din cele mai timpurii este lalalizarea. În primul an de viață un copil tipic spune un cuvânt sau două, se întoarce şi priveşte când îşi aude numele, arată spre jucăria pe care şi-o doreşte şi atunci când i se oferă ceva care îi displace, transmite clar faptul că răspunsul este “nu”. Deşi o mică parte din persoanele cu autism nu folosesc vorbirea, marea lor majoritate dezvoltă limbajul vorbit şi toţi învaţă în cele din urmă să comunice într-un fel. Majoritatea copiilor care prezintă mai târziu semne de autism, gânguresc și articulează nişte sunete în primele luni de viaţă, dar în decursul timpului acestea se opresc. Alţii pot prezenta întârzieri, dezvoltând limbajul chiar la vârste cuprinse între 5 şi 9 ani. Unii copii pot învăţa să folosească sisteme de comunicare cum ar fi imaginile sau limbajul semnelor. Pe de altă parte, copiii cu autism care vorbesc, folosesc adeseori limbajul în forme neobişnuite. Ei pot părea incapabili de a combina cuvintele în propoziţii cu sens. Unii spun doar cuvinte disparate, în timp ce alţii repetă aceleaşi fraze, iar şi iar. Ei pot repeta sau imita ceea ce aud, o afecţiune numită ecolalie.

Comportamente repetitive

   Deşi copiii cu autism par a fi normali din punct de vedere fizic, mişcările bizare şi repetitive îi pot distinge de alţi copii. Aceste comportamente pot fi extreme şi foarte evidente sau mai subtile. Unii copii şi adulți cu autism dau din braţe în mod repetat sau merg pe vârfurile degetelor. Unii ”îngheaţă” deodată într-o anumită poziţie. Când sunt mici, persoanele cu autism pot petrece ore întregi aliniindu-şi maşinile şi trenuleţele într-un fel anume în loc să le folosească în jocul simbolic. Dacă cineva mişcă una din jucării, copiii pot deveni extrem de supăraţi. Mulţi copii cu autism au nevoie şi cer o constanță absolută în mediul lor.

Abilităţi unice care pot însoţi autismul

   Dincolo de dificultățile produse de autism, poate ai observat că fiul /fiica ta prezintă şi anumite puncte forte. Deşi nu toţi copiii au talente speciale, nu este neobişnuit ca persoanele cu autism să aibă abilităţi excepţionale în domeniul matematicii, muzicii, artei şi lecturii, printre altele. Deși au multe tipuri de dificultăți, persoanele cu autism prezintă și puncte forte distinctive.

Iată câteva din punctele forte pe care le pot avea persoanele cu autism:

• Abilitatea de a înțelege noțiuni concrete, reguli și succesiuni;
• O foarte bună memorie de lungă durată;
• Abilități matematice;
• Abilități în folosirea computerului;
• Abilități muzicale;
• Abilități artistice;
• Abilitatea de a gândi într-un mod vizual;
• Abilitatea de a decoda limbajul scris de la o vârstă fragedă (această abilitate se numeşte hiperlexie, unii copii cu autism pot decoda limbajul scris mai înainte să-l poată înțelege);
• Onestitatea, câteodată în exces;
• Abilitatea de a fi extrem de concentrat - dacă face o activitate care îi place;
• Un excelent simţ al orientării.

Cum se tratează autismul?

   Tratamentul pentru autism este de obicei un demers intensiv şi complex care implică întreaga familie a copilului şi o echipă de profesionişti. Unele programe de tratament pot avea loc la tine acasă. Pot fi efectuate acasă cu specialişti şi cu terapeuţi special pregătiţi sau pot însemna instruirea ta,încât terapeutul să fii tu, sub supravegherea unui profesionist. Unele programe sunt oferite într-un centru specializat, la școală sau la grădiniţă. Deseori o familie alege să combine mai multe metode de tratament.

1. Tratarea simptomelor specifice autismului

   Majoritatea familiilor folosesc un singur tip de intervenţie intensivă, și anume pe cea care se potriveşte cel mai bine nevoilor copilului lor şi stilului lor parental. Intervenţiile intensive descrise aici necesită mai multe ore de terapie pe săptămână şi vizează rezultate la nivelul comportamentului, dezvoltării şi învățării.

Ce este analiza comportamentală aplicată?

   De la începutul anilor ’60, analiza comportamentală aplicată sau ABA a fost folosită de sute de terapeuţi pentru a dezvolta abilităţile de comunicare, de joc, abilităţile sociale, academice, de autoîngrijire, de muncă şi de trai în comunitate şi pentru a reduce comportamente-problemă la persoanele cu autism. Există multe cercetări care au demonstrat că ABA este eficientă pentru îmbunătăţirea rezultatelor copiilor, în special pentru abilităţile lor cognitive şi de limbaj.

2. Tratamentul afecţiunilor biologice şi medicale asociate autismului

Logopedia
   Logopedia cuprinde o serie de tehnici ce vizează o gamă foarte variată de probleme ale copiilor cu autism. De exemplu, unele persoane cu autism nu pot să vorbească, altele par că adoră să vorbească. Pot avea dificultăţi în a înţelege informaţia sau pot face eforturi să se exprime. Logopedia este menită să coordoneze mecanismele vorbirii cu sensul şi valoarea socială a limbajului.

Terapia ocupaţională
   Terapia ocupaţională aduce la un loc abilităţile cognitive, fizice şi motorii. Scopul Terapiei ocupaţionale este să ajute persoana cu autism să dobândească independență şi să participe mai activ la viaţa socială. Pentru un copil cu autism, terapia poate fi îndreptată spre joc adecvat, învăţare şi abilităţi de viaţă elementare. Un terapeut ocupaţional va evalua dezvoltarea copilului, Pag. 39 precum şi factorii psihologici, sociali şi de mediu care pot fi implicaţi. Apoi terapeutul va pregăti strategiile şi tacticile necesare pentru învăţarea unor sarcini-cheie de exersat acasă, la şcoală sau în alte contexte.

Terapia de integrare senzorială (IS)

   Terapia integrării senzoriale este creată pentru a identifica problemele legate de felul în care creierul unei persoane procesează mişcarea, atingerea, mirosul, văzul şi sunetul şi pentru a o ajuta să folosească mai eficient aceste simţuri.

Exersarea Abilităţilor Sociale

   Persoanele cu autism au mari dificultăţi în ceea ce priveşte interacţiunile sociale. În ultimii ani, exersarea abilităţilor sociale, atât individualizat, cât şi în grup, cu persoane de aceeași vârstă, a devenit un tratament obişnuit pentru această problemă. Abilităţile sociale predate în timpul şedinţelor de training variază de la abilităţi simple, precum contactul vizual, până la abilităţi mai dificile, cum ar fi invitarea la joacă a unui copil de aceeaşi vârstă.

Sistemul de comunicare prin schimb de imagini

   Sistemul de comunicare prin schimb de imagini (Picture Exchange Communication System - PECS) este un sistem de învăţare care permite copiilor cu abilităţi verbale reduse sau inexistente să comunice prin folosirea imaginilor. PECS poate fi folosit acasă, în clasă sau în nenumărate alte contexte. Un terapeut, profesor sau părinte ajută copilul să-şi construiască un vocabular şi să-și exprime dorinţele, observaţiile sau sentimentele prin folosirea sistematică a imaginilor. Programul PECS începe prin a învăţa copilul cum să schimbe o imagine cu un obiect. În cele din urmă, persoanei i se arată cum să deosebească imaginile de simboluri şi cum să le folosească pentru a forma propoziţii.

Există o vindecare? Recuperarea este posibilă, oare?

   Probabil că ai auzit de copii care s-au recuperat. Deşi este relativ rar, se estimează că aproximativ 10% din copii îşi pierd diagnosticul de autism. Dar factorii care ar putea anticipa ce copii îşi vor pierde diagnosticul sunt necunoscuţi. Copiii diagnosticaţi iniţial cu autism, dar care îşi pierd diagnosticul pe parcurs, adeseori rămân cu dificultăţi în zone precum hiperactivitatea, anxietatea şi simptomele depresive. Recuperarea copilului cu autism este de obicei corelată cu intervenţia timpurie intensivă, însă nu se ştie cât anume şi ce tip de intervenţie funcţionează cel mai bine sau dacă recuperarea poate fi pe deplin atribuită intervenţiei.

CABINET INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE BALCAN ANA-DIANA OFERĂ SERVICII INTEGRATE DE INTERVENȚIE PSIHOLOGICĂ PENTRU COPIII DIAGNISTICAȚI CU TULBURĂRI DIN SPECTRUL AUTIST